ciment

română

Etimologie

Din italiană cimento, franceză ciment.

Pronunție

  • AFI: /ʧi'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciment
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciment cimenturi
Articulat cimentul cimenturile
Genitiv-Dativ cimentului cimenturilor
Vocativ cimentule cimenturilor
  1. material de construcție în formă de pulbere fină, obținut prin măcinarea clincherului și care, în contact cu apa, face priză și se întărește.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.