fină

română

Etimologie

Din fin.

Pronunție

  • AFI: /'fi.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
fină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fină fine
Articulat fina finele
Genitiv-Dativ finei finelor
Vocativ fino finelor
  1. persoană considerată în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.