chiul
română
Etimologie
Din franceză (tirer au) cul.
Pronunție
- AFI: /kjul/
Substantiv
| Declinarea substantivului chiul | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | chiul | chiuluri |
| Articulat | chiulul | chiulurile |
| Genitiv-Dativ | chiulului | chiulurilor |
| Vocativ | chiulule | chiulurilor |
- (fam.) sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; (p.ext.) înșelătorie.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din chiu.
Pronunție
- AFI: /ˈki.ul/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru chiu.
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.