chiulangiu

română

Etimologie

Din chiul + sufixul -angiu. Confer turcă külâhçi.

Pronunție

  • AFI: /kju.lanˈʤiw/


Substantiv


Declinarea substantivului
chiulangiu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chiulangiu chiulangii
Articulat chiulangiul chiulangiii
Genitiv-Dativ chiulangiului chiulangiilor
Vocativ chiulangiule chiulangiilor
  1. (fam.) persoană care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.