chirăit

română

Etimologie

Din a chirăi.

Pronunție

  • AFI: /ki.rəˈit/


Substantiv


Declinarea substantivului
chirăit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chirăit chirăituri
Articulat chirăitul chirăiturile
Genitiv-Dativ chirăitului chirăiturilor
Vocativ chirăitule chirăiturilor
  1. faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.