chimie
română
Etimologie
Din franceză chimie < latină chimia.
Pronunție
- AFI: /ki'mi.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului chimie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | chimie | invariabil |
| Articulat | chimia | invariabil |
| Genitiv-Dativ | chimiei | invariabil |
| Vocativ | chimie | invariabil |
- știință care studiază compoziția, structura și proprietățile substanțelor, transformărilor lor prin regruparea atomilor componenți, precum și combinațiile noi ale substanțelor rezultate în urma acestor transformări.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- chimie analitică
- chimie cuantică
- chimie fizică
Traduceri
Traduceri
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.