chercheur

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul chercher („a căuta”) +‎ -eur.

Pronunție

  • AFI: /ʃɛʁ.ʃœʁ/


Substantiv

chercheur m., chercheurs pl.

  1. căutător
    Chercheur d'or.
  2. (șt.) cercetător
  3. (înv., astron.) lunetă astronomică mică

Cuvinte derivate

  • chercheuse

Cuvinte apropiate


Adjectiv


Declinarea adjectivului
chercheur
Singular Plural
Masculin chercheur chercheurs
Feminin chercheuse chercheuses
  1. care caută
    Missile à tête chercheuse.

Omofone

  • chercheurs

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.