căutător

română

Etimologie

Din a căuta + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /kə.u.tə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
căutător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căutător căutători
Articulat căutătorul căutătorii
Genitiv-Dativ căutătorului căutătorilor
Vocativ căutătorule căutătorilor
  1. persoană care caută, cercetează, umblă sau descoperă un lucru (ascuns).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.