căutătoare

română

Etimologie

Din căutător.

Pronunție

  • AFI: /kə.u.tə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
căutătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căutătoare căutătoare
Articulat căutătoarea căutătoarele
Genitiv-Dativ căutătoarei căutătoarelor
Vocativ căutătoareo căutătoarelor
  1. persoană care caută, cercetează, umblă sau descoperă un lucru (ascuns).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.