chelălăială

română

Etimologie

Din a chelălăi + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /ke.lə.ləˈja.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
chelălăială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chelălăială chelălăieli
Articulat chelălăiala chelălăielile
Genitiv-Dativ chelălăielii chelălăielilor
Vocativ chelălăială chelălăielilor
  1. sunet tânguitor și repetat scos de câini sau rar, de alte animale; chelălăit, scheunat, chelălăitură.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.