cergă

română

Etimologie

Din bulgară keрга (cerga), sârbocroată cerga. Confer maghiară cserge.

Pronunție

  • AFI: /'ʧer.gə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cergă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cergă cergi
Articulat cerga cergile
Genitiv-Dativ cergii cergilor
Vocativ cergă cergilor
  1. pătură (de lână) care servește la învelit sau care se așterne pe pat; țol, velință, scoarță.
  2. adăpost din ramuri și cetină în care lucrează șindrilarul.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.