cenaclu

română

Etimologie

Din franceză cénacle < latină cenaculum.

Pronunție

  • AFI: /ʧe'na.klu/


Substantiv


Declinarea substantivului
cenaclu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cenaclu cenacluri
Articulat cenaclul cenaclurile
Genitiv-Dativ cenaclului cenaclurilor
Vocativ cenaclule cenaclurilor
  1. grup de literați, de artiști etc. legați prin afinități estetice, temperamentale, care au aspirații, program estetic comun, uneori o publicație proprie.
  2. reunire periodică a unui asemenea grup.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.