catapultă

română

Etimologie

Din franceză catapulte < latină catapulta.

Pronunție

  • AFI: /ka.ta'pul.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
catapultă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ catapultă catapulte
Articulat catapulta catapultele
Genitiv-Dativ catapultei catapultelor
Vocativ catapultă catapultelor
  1. mașină de război, folosită mai ales la atacul cetăților, care servea, în antichitate și la începutul evului mediu, la aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substanțe inflamabile asupra inamicului.
  2. dispozitiv pentru lansarea unei aeronave care, la decolare, trebuie să atingă o viteză mare pe un spațiu redus.
  3. dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului împreună cu scaunul sau cu cabina, în vederea parașutării lui în caz de pericol.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.