carte funciară

română

Etimologie

Din carte + funciară.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Cuvânt compus

carte funciară

  1. registru oficial în care se inventariază toate proprietățile de pământ individuale din cuprinsul unei regiuni, menționându-se numele proprietarului, suprafața terenului și vecinătățile; carte funduară.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.