inventaria
română
Etimologie
Din italiană inventariare.
Pronunție
- AFI: /in.ven.ta.ri'a/
Verb
| Conjugarea verbului inventaria | |
| Infinitiv | a inventaria |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
inventariez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să inventarieze |
| Participiu | inventariat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a face, a întocmi un inventar; a înregistra, a trece în inventar; a inventoria.
Sinonime
- înregistra, (înv.) catagrafia, registra, scrie
Cuvinte derivate
Traduceri
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.