carie

română

Etimologie

Din franceză carie < latină caries.

Pronunție

  • AFI: /'ka.ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
carie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ carie carii
Articulat caria cariile
Genitiv-Dativ cariei cariilor
Vocativ carie cariilor
  1. leziune de natură microbiană sau chimică a dinților, a oaselor și care, prin evoluție, formează o cavitate.
  2. defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.