caracul

română

Variante

Etimologie

Din franceză caracul.

Pronunție

  • AFI: /ka.raˈkul/


Substantiv


Declinarea substantivului
caracul
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ caracul caraculi
Articulat caraculul caraculii
Genitiv-Dativ caraculului caraculilor
Vocativ caraculule caraculilor
  1. numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
caracul
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ caracul caraculuri
Articulat caraculul caraculurile
Genitiv-Dativ caraculului caraculurilor
Vocativ caraculule caraculurilor
  1. blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.