carâmb

română

Etimologie

Din latină *calamulus (< calamus „trestie, arc, prăjină„).

Pronunție

  • AFI: /ka'rɨmb/


Substantiv


Declinarea substantivului
carâmb
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ carâmb carâmbi
Articulat carâmbul carâmbii
Genitiv-Dativ carâmbului carâmbilor
Vocativ carâmbule carâmbilor
  1. parte a cizmei care îmbracă pulpa piciorului de la genunchi până la gleznă.
  2. fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei, în care intră spetezele carului.
  3. fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai scării, în care intră fusceii.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.