cangur

română

Etimologie

Din franceză kangourou < engleză kangaroo. Provine din limba indigenă australiană Guugu Yimidhirr gangurru.

Pronunție

  • AFI: /ˈkan.gur/


Substantiv


Declinarea substantivului
cangur
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cangur canguri
Articulat cangurul cangurii
Genitiv-Dativ cangurului cangurilor
Vocativ - -
  1. (zool.) (Macropus giganteus) mamifer erbivor din Australia, cu coadă lungă și cu picioarele anterioare scurte, a cărui femelă are sub pântece o pungă unde își ține puii când sunt mici.
  2. (argou) moldovean care umblă prin țară în căutarea unui loc de lucru.

Vezi și


Traduceri

Referințe





catalană

(català)

Variante

  • cangurú

Etimologie

Din engleză kangaroo < limba indigenă australiană Guugu Yimidhirr gangurru.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /kaŋˈgur/
  • (oriental) AFI: /kəŋˈgur/


Substantiv

cangur m., cangurs pl.

  1. (zool.) cangur

Vezi și


Substantiv

cangur m.f., cangurs pl.

  1. îngrijitor sau îngrijitoare la copii, bonă, dădacă

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.