cangur
română
Etimologie
Din franceză kangourou < engleză kangaroo. Provine din limba indigenă australiană Guugu Yimidhirr gangurru.
Pronunție
- AFI: /ˈkan.gur/
Substantiv
| Declinarea substantivului cangur | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cangur | canguri |
| Articulat | cangurul | cangurii |
| Genitiv-Dativ | cangurului | cangurilor |
| Vocativ | - | - |
Vezi și
Traduceri
mamifer
|
|
Referințe
catalană
(català)
Variante
- cangurú
Etimologie
Din engleză kangaroo < limba indigenă australiană Guugu Yimidhirr gangurru.
Pronunție
- (occidental) AFI: /kaŋˈgur/
- (oriental) AFI: /kəŋˈgur/
Substantiv
cangur m., cangurs pl.
- (zool.) cangur
Vezi și
Substantiv
cangur m.f., cangurs pl.
- îngrijitor sau îngrijitoare la copii, bonă, dădacă
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.