bonă

română

Etimologie

Din franceză bonne, germană Bonne.

Pronunție

  • AFI: /'bo.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bonă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bonă bone
Articulat bona bonele
Genitiv-Dativ bonei bonelor
Vocativ bonă bonelor
  1. îngrijitoare angajată într-o familie pentru a crește copiii și a-i învăța o limbă străină.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.