canetă

română

Etimologie

Din franceză canette.

Pronunție

  • AFI: /ka'ne.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
canetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ canetă canete
Articulat caneta canetele
Genitiv-Dativ canetei canetelor
Vocativ canetă canetelor
  1. țeavă pe care se înfășoară firul de bătătură.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.