acantă

română

Variante

Etimologie

Din franceză acanthe < latină acanthus. Provine din greacă antică ἄκανθος (akanthos), care este compus din ἀκή (akē, „spin”) + ἄνθος (anthos, „floare”).

Pronunție

  • AFI: /aˈkan.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
acantă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ acantă acante
Articulat acanta acantele
Genitiv-Dativ acantei acantelor
Vocativ acanto acantelor
  1. (bot.) (Acanthus) nume dat mai multor specii de plante erbacee decorative din familia acantaceelor, ale căror frunze mari, penate, uneori spinoase, și rădăcini sunt folosite în medicină.
  2. (arhit.) ornament arhitectonic caracteristic capitelurilor corintice și compozite; care imită frunzele de acantă.

Sinonime

Cuvinte apropiate

  • acantacee
  • acantifer
  • acantofil
  • acantofor
  • acantologie

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.