acantă
română
Variante
Etimologie
Din franceză acanthe < latină acanthus. Provine din greacă antică ἄκανθος (akanthos), care este compus din ἀκή (akē, „spin”) + ἄνθος (anthos, „floare”).
Pronunție
- AFI: /aˈkan.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului acantă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | acantă | acante |
| Articulat | acanta | acantele |
| Genitiv-Dativ | acantei | acantelor |
| Vocativ | acanto | acantelor |
- (bot.) (Acanthus) nume dat mai multor specii de plante erbacee decorative din familia acantaceelor, ale căror frunze mari, penate, uneori spinoase, și rădăcini sunt folosite în medicină.
- (arhit.) ornament arhitectonic caracteristic capitelurilor corintice și compozite; care imită frunzele de acantă.
Sinonime
- Acanthus longifolius: (pop.) talpa-ursului
Cuvinte apropiate
- acantacee
- acantifer
- acantofil
- acantofor
- acantologie
Vezi și
vedeți și
|
|
Traduceri
plantă; floare
|
|
ornament arhitectonic
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.