cancelar

română

Etimologie

Din latină cancellarius.

Pronunție

  • AFI: /kan.ʧe'lar/


Substantiv


Declinarea substantivului
cancelar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cancelar cancelari
Articulat cancelarul cancelarii
Genitiv-Dativ cancelarului cancelarilor
Vocativ cancelarule cancelarilor
  1. șeful guvernului în unele state.
  2. șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale în evul mediu.
  3. șeful cancelariei unei reprezentante diplomatice sau al unui consulat.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.