consulat
română
Etimologie
Din franceză consulat < latină consulatus.
Pronunție
- AFI: /kon.su'lat/
Substantiv
| Declinarea substantivului consulat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | consulat | consulate |
| Articulat | consulatul | consulatele |
| Genitiv-Dativ | consulatului | consulatelor |
| Vocativ | consulatule | consulatelor |
- (în republica romană) perioada de guvernare a unui consul.
- reprezentanță a unui stat în alt stat, condusă de un consul; (concr.) clădirea în care sunt instalate birourile acestui serviciu.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.