calup

română

Etimologie

Din turcă kalıp.

Pronunție

  • AFI: /ka'lup/


Substantiv


Declinarea substantivului
calup
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ calup calupuri
Articulat calupul calupurile
Genitiv-Dativ calupului calupurilor
Vocativ calupule calupurilor
  1. (pop.) calapod, tipar în cărămidărie, olărit, cizmărie.
  2. bucată (de săpun, de brânză etc.) de forma tiparului în care a fost turnată.
  3. bucată (paralelipipedică) de piatră, beton sau lemn, care servește la executarea unor pavaje.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.