căpuitor

română

Etimologie

Confer cap.

Pronunție

  • AFI: /kə.pu.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
căpuitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căpuitor căpuitoare
Articulat căpuitorul căpuitoarele
Genitiv-Dativ căpuitorului căpuitoarelor
Vocativ căpuitorule căpuitoarelor
  1. unealtă de fierărie cu care se execută căpuirea; buterolă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.