călăreață

română

Etimologie

Din călăreț.

Pronunție

  • AFI: /kə.ləˈre̯a.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
călăreață
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ călăreață călărețe
Articulat călăreața călărețele
Genitiv-Dativ călăreței călărețelor
Vocativ călăreațo călărețelor
  1. persoană care călărește, (sportivă) care practică călăria.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.