brilliance

engleză

(English)

Etimologie

Din brilliant.

Pronunție

  • AFI: /ˈbrɪlyəns/


Substantiv

brilliance, (normal nenumărabil; pl. brilliances)

  1. strălucire, luminozitate, iradiere
    Brilliance of the diamond.
  2. (fig.) măreție; p. ext. inteligență, deșteptăciune
    She graced us with her brilliance.
  3. (în Anglia) splendoare

Sinonime

Cuvinte derivate

  • brilliancy

Cuvinte apropiate

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.