breveta
română
Etimologie
Din franceză breveter.
Pronunție
- AFI: /bre.veˈta/
Verb
| Conjugarea verbului breveta | |
| Infinitiv | a breveta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
brevetez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să breveteze |
| Participiu | brevetat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.