bouquin

Vezi și : Bouquin

franceză

(français)

Etimologie

Din neerlandeză medie sau flamandă *boeckin, boeckijn („cărțișoară, cărțicea, cărțicică”).

Pronunție

  • AFI: /bu.kɛ̃/


Substantiv

bouquin m., bouquins pl.

  1. (fam.) carte
    J'ai commencé un nouveau bouquin hier.

Sinonime

Cuvinte derivate

  • bouquiner
  • bouquinerie
  • bouquineur
  • bouquinier
  • bouquiniste

Cuvinte compuse

  • bouquin de cul

Etimologie

Din franceza medie boucquin („țap bătrân”); compus din bouc („țap”) + -quin sau -in.

Substantiv

bouquin m., bouquins pl.

  1. (zool.) țap (bătrân)
  2. (zool.) iepuroi
  3. (bot.) gen de orhidee (Himantoglossum hircinum)

Sinonime

  • 3: (bot.) orchis bouc

Cuvinte derivate

  • bouquinage
  • bouquiner
  • bouquinière

Etimologie

Din picardă bouque („gură”).

Substantiv

bouquin m., bouquins pl.

  1. gură la pipa de narghilea
  2. (muz.) gură la instrumente de suflat

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.