blindaj

română

Etimologie

Din franceză blindage.

Pronunție

  • AFI: /blin'daʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
blindaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ blindaj blindaje
Articulat blindajul blindajele
Genitiv-Dativ blindajului blindajelor
Vocativ blindajule blindajelor
  1. înveliș protector de plăci metalice groase al unui vas de război, al unui tanc etc.
  2. înveliș metalic al proiectilelor de pușcă și de pistol.
  3. înveliș metalic de izolare a câmpului electromagnetic al unui organ de celelalte organe dintr-un aparat electric.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.