blendă

română

Etimologie

Din germană Blende, franceză blende.

Pronunție

  • AFI: /'blen.də/


Substantiv


Declinarea substantivului
blendă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ blendă blende
Articulat blenda blendele
Genitiv-Dativ blendei blendelor
Vocativ blendă blendelor
  1. rocă lucioasă, de culoare gălbuie, brună sau neagră, reprezentând sulfura naturală de zinc.
  2. (cin.) suprafață metalizată folosită pentru reflectarea și difuziunea luminii.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.