biruit

română

Etimologie

Din a birui.

Pronunție

  • AFI: /bi.ruˈit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
biruit
Singular Plural
Masculin biruit biruiți
Feminin biruită biruite
Neutru biruit biruite
  1. bătut în luptă, întrecut într-o competiție, învins, înfrânt.
  2. (fig.) stăpânit de un sentiment puternic, de o patimă etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.