brut
română
Etimologie
Din latină brutus, franceză brut.
Pronunție
- AFI: /brut/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului brut | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | brut | bruți |
| Feminin | brută | brute |
| Neutru | brut | brute |
- care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; care nu a fost încă transformat în produs finit.
- (despre greutatea mărfurilor) care este socotit împreună cu ambalajul, vasul etc. în care se află, din care nu s-a scăzut daraua; (despre un venit) care a fost socotit împreună cu cheltuielile, impozitele etc. aferente.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.