birlic

română

Etimologie

Din turcă birlik („unitate”), de la bir („unu”) (Roesler 589; Șeineanu, II, 52). La sensul 2 a putut avea loc o confuzie cu turcă bilik („antebraț”) (DAR).

Pronunție

  • AFI: /birˈlik/


Substantiv


Declinarea substantivului
birlic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ birlic birlici
Articulat birlicul birlicii
Genitiv-Dativ birlicului birlicilor
Vocativ birlicule birlicilor
  1. as.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
birlic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ birlic birlicuri
Articulat birlicul birlicurile
Genitiv-Dativ birlicului birlicurilor
Vocativ birlicule birlicurilor
  1. spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.