bionică

română

Etimologie

Din franceză bionique.

Pronunție

  • AFI: /biˈo.ni.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bionică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bionică invariabil
Articulat bionica invariabil
Genitiv-Dativ bionicii invariabil
Vocativ bionică invariabil
  1. denumire dată preocupărilor privitoare la dispozitivele și mecanismele din sistemele vii, în scopul găsirii unor modele pentru științele tehnice.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.