bief

română

Etimologie

Din franceză bief.

Pronunție

  • AFI: /biˈef/


Substantiv


Declinarea substantivului
bief
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bief biefuri
Articulat bieful biefurile
Genitiv-Dativ biefului biefurilor
Vocativ biefule biefurilor
  1. porțiune de canal sau de râu cuprinsă între două ecluze sau baraje.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.