bewilderment

engleză

(English)

Etimologie

Din verbul (to) bewilder + sufixul -ment.

Pronunție

  • AFI: /bɪˈwɪldərmənt/


Substantiv

bewilderment, pl. bewilderments

  1. uluire, consternare, stupoare
    His words left us in complete bewilderment.
  2. tulburare, zăpăceală

Sinonime

Cuvinte derivate

  • bewilder

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.