berlină

română

Etimologie

Din franceză berline, italiană berlina.

Pronunție

  • AFI: /ber'li.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
berlină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ berlină berline
Articulat berlina berlinele
Genitiv-Dativ berlinei berlinelor
Vocativ berlină berlinelor
  1. (înv.) trăsură mare închisă, asemănătoare cu cupeul, cu două banchete așezate față în față.
  2. autoturism cu două sau patru portiere și cu patru geamuri laterale.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.