berbec

Vezi și : Berbecul

română

Etimologie

Etimologie

Din latină berbēx, berbecem < vervex. Înrudit cu franceză brebis și italiană berbice.

Pronunție

  • AFI: /ber'bek/


Substantiv


Declinarea substantivului
berbec
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ berbec berbeci
Articulat berbecul berbecii
Genitiv-Dativ berbecului berbecilor
Vocativ - -

I.

  1. (zool.) masculul oii.
    Berbecul este masculul oii.

II.

  1. (mil., ist.) mașină de război întrebuințată odinioară la spargerea zidurilor și porților unei cetăți asediate.
    Berbecul servea în trecut la spargerea zidurilor unei cetăți.
  2. (tehn.) greutate mare, acționată mecanic sau manual, care prin cădere, servește la baterea pilonilor, la bătucit pământul, la spargerea bucăților mari de fontă etc.

Sinonime

I.

  • 1: (zool.) (Ban., Transilv. și Mold.) arete

II.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.