berbec
| Vezi și : Berbecul |
română
Etimologie
Etimologie
Din latină berbēx, berbecem < vervex. Înrudit cu franceză brebis și italiană berbice.
Pronunție
- AFI: /ber'bek/
Substantiv
| Declinarea substantivului berbec | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | berbec | berbeci |
| Articulat | berbecul | berbecii |
| Genitiv-Dativ | berbecului | berbecilor |
| Vocativ | - | - |
I.
II.
- (mil., ist.) mașină de război întrebuințată odinioară la spargerea zidurilor și porților unei cetăți asediate.
- Berbecul servea în trecut la spargerea zidurilor unei cetăți.
- (tehn.) greutate mare, acționată mecanic sau manual, care prin cădere, servește la baterea pilonilor, la bătucit pământul, la spargerea bucăților mari de fontă etc.
Sinonime
I.
- 1: (zool.) (Ban., Transilv. și Mold.) arete
II.
- 1: (mil., ist.) (înv.) arete
- 2: (tehn.) sfărâmător
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Vezi și
Traduceri
masculul oii
|
|
mașină de război
|
|
mașină, care, prin cădere repetată, servește la baterea pilonilor, la spargerea unor materiale dure etc.
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.