beggar

Vezi și : béggar

engleză

(English)

Etimologie

Origine disputată.

Poate din engleză medie beggere, beggare, beggar („cerșetor”); echivalent cu beg +‎ -er.

Alternativ, ar putea veni din franceză veche begart, inițial un begard. Provine din neerlandeză medie beggaert („călugăr cerșetor, girovag”), cu sufixul peiorativ -ard.

Pronunție

  • AFI: /ˈbɛɡə/
  • AFI: /ˈbɛɡɚ/ (SUA)


Substantiv

beggar, pl. beggars

  1. cerșetor
    I always give my change to beggars.
  2. (p.ext.) sărac, mizer, sărman

Sinonime

Cuvinte derivate

  • beggarliness
  • beggarly
  • beggarweed
  • beggary

Cuvinte compuse

  • beggar's-lice
  • beggar-tick

Expresii

  • beggars can't be choosers

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to beggar
Infinitiv to beggar
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 beggars
Trecut simplu beggared
Participiu trecut beggared
Participiu prezent beggaring
  1. a sărăci, a pauperiza, a ruina
  2. a epuiza

Sinonime

  • 1: impoverish, ruin
  • 2: exhaust

Locuțiuni

  • beggar belief
  • beggar description
  • beggar-my-neighbour
  • beggar thy neighbour

Anagrame

  • bagger

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.