vagabond

română

Etimologie

Din franceză vagabond < latină vagabundus. Confer italiană vagabondo.

Pronunție

  • AFI: /va.ɡaˈbond/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
vagabond
Singular Plural
Masculin vagabond vagabonzi
Feminin vagabondă vagabonde
Neutru vagabond vagabonde
  1. care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix.
  2. de nimic, fără căpătâi.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
vagabond
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vagabond vagabonzi
Articulat vagabondul vagabonzii
Genitiv-Dativ vagabondului vagabonzilor
Vocativ vagabondule vagabonzilor
  1. om sau animal care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; om fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix.
  2. om de nimic, fără căpătâi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.