basculă

română

Etimologie

Din franceză bascule.

Pronunție

  • AFI: /bas'ku.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
basculă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ basculă bascule
Articulat bascula basculele
Genitiv-Dativ basculei basculelor
Vocativ basculă basculelor
  1. aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici.
  2. scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport.
  3. partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.