balama

română

Etimologie

Din turcă bağlama.

Pronunție

  • AFI: /ba.la'ma/


Substantiv


Declinarea substantivului
balama
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ balama balamale
Articulat balamaua balamalele
Genitiv-Dativ balamalei balamalelor
Vocativ balama balamalelor
  1. mic dispozitiv metalic format din două piese articulate pe un ax, dintre care cel puțin una se învârtește după montare în jurul axului, spre a permite unei uși, unei ferestre, unui capac de ladă etc. să se închidă și să se deschidă prin rotire parțială; șarnieră, țâțână.
  2. (fig.) (fam.; la pl.) încheieturi, articulații ale corpului.

Expresii

  • A-i (sau a i se) slăbi sau a i se muia (cuiva) sau a nu-l (mai) ajuta (sau ține) pe cineva balamalele = a pierde vigoarea (din cauza bătrâneții, a oboselii, a fricii)
  • A-i tremura (cuiva) balamalele = a se teme


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.