bănat

Vezi și : Bănat, banat, Banat

română

Etimologie

Din maghiară bánat („tristețe, mâhnire”).

Pronunție

  • AFI: /bəˈnat/


Substantiv


Declinarea substantivului
bănat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bănat bănaturi
Articulat bănatul bănaturile
Genitiv-Dativ bănatului bănaturilor
Vocativ bănatule bănaturilor
  1. (reg.) stare de durere sufletească, de jale, de tristețe, de părere de rău.
  2. supărare, necaz, ciudă.
  3. învinuire, reproș, imputare.

Expresii

  • A nu-i fi cuiva cu bănat = (ca formulă de politețe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.