bâlci

română

Etimologie

Din maghiară bolcsu, bulcsu („hram”) (Scriban, Șăineanu, Cihac, DER); sensul vechi a fost de „praznic bisericesc”.

Pronunție

  • AFI: /bɨlʧʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
bâlci
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bâlci bâlciuri
Articulat bâlciul bâlciurile
Genitiv-Dativ bâlciului bâlciurilor
Vocativ bâlciule bâlciurilor
  1. târg mare ținut la anumite epoci ale anului, la sărbătorile importante și însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc.
  2. (fig.) (fam.) gălăgie, hărmălaie, zăpăceală.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.