praznic

română

Etimologie

Din slavă (veche) prazdĩnikŭ.

Pronunție

  • AFI: /ˈpraz.nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
praznic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ praznic praznice
Articulat praznicul praznicele
Genitiv-Dativ praznicului praznicelor
Vocativ praznicule praznicelor
  1. masă (mare) dată după o înmormântare sau după un parastas ori pentru pomenirea unui mort; pomană, comândare.
  2. petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet.
  3. sărbătoare bisericească; (p.ext.) zi în care nu se lucrează.
  4. (înv.) aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.