autovehicul

română

Etimologie

Din franceză autovéhicule.

Pronunție

  • AFI: /a.u.to.veˈhi.kul/


Substantiv


Declinarea substantivului
autovehicul
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ autovehicul autovehicule
Articulat autovehiculul autovehiculele
Genitiv-Dativ autovehiculului autovehiculelor
Vocativ autovehiculule autovehiculelor
  1. vehicul autopropulsat suspendat pe roți, șenile sau tălpi de alunecare, care servește la transportul oamenilor sau al bunurilor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.