autodistrugere
română
Etimologie
Din auto- + distrugere (după franceză autodestruction).
Pronunție
- AFI: /aˌu.to.dis'tru.ʤe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului autodistrugere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | autodistrugere | autodistrugeri |
| Articulat | autodistrugerea | autodistrugerile |
| Genitiv-Dativ | autodistrugerii | autodistrugerilor |
| Vocativ | autodistrugere | autodistrugerilor |
- faptul de a se distruge singur.
- (spec.) proprietate pe care o au unele proiectile de a se distruge automat, după străbaterea unei anumite traiectorii, pentru a nu fi periculoase în cazul în care nu și-au atins ținta.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.