ausculta

română

Etimologie

Din franceză ausculter < latină auscultare.

Pronunție

  • AFI: /a.us.kulˈta/


Verb


Conjugarea verbului
ausculta
Infinitiv a ausculta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 auscult
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să ausculte
Participiu auscultat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (med.) a asculta cu urechea sau cu stetoscopul zgomotele inimii și ale plămânilor în vederea stabilirii unui diagnostic; a asculta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.